convoca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză convoquer < latină convocare.

Pronunție

  • AFI: /kon.vo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
convoca
Infinitiv a convoca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
convoc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să convoace
Participiu convocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a chema, a facevină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe