convoi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză convoi. Confer rusă конвои (konvoi), italiană convoglio.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
convoi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convoi convoiuri
Articulat convoiul convoiurile
Genitiv-Dativ convoiului convoiurilor
Vocativ convoiule convoiurilor
  1. grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.).
  2. mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; (spec.) cortegiu.


Traduceri

Referințe