convoi

română

Etimologie

Din franceză convoi. Confer rusă конвои (konvoi), italiană convoglio.

Pronunție

• AFI: /kon'voj/

Substantiv

Declinarea substantivului convoi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	convoi	convoiuri
Articulat	convoiul	convoiurile
Genitiv-Dativ	convoiului	convoiurilor
Vocativ	convoiule	convoiurilor

1. grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.).
2. mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; (spec.) cortegiu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online