cortegiu

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din italiană corteggio, franceză cortège.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
cortegiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cortegiu cortegii
Articulat cortegiul cortegiile
Genitiv-Dativ cortegiului cortegiilor
Vocativ cortegiule cortegiilor
  1. șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi.
  2. (fig.) șir, înșirare.


Traduceri

Referințe