cortegiu

română

Etimologie

Din italiană corteggio, franceză cortège.

Pronunție

• AFI: /korˈte.ʤju/

Substantiv

Declinarea substantivului cortegiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cortegiu	cortegii
Articulat	cortegiul	cortegiile
Genitiv-Dativ	cortegiului	cortegiilor
Vocativ	cortegiule	cortegiilor

1. șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi.
2. (fig.) șir, înșirare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online