copertă

română

Etimologie

Din italiană coperta.

Pronunție

• AFI: /ko'per.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului copertă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copertă	coperți
Articulat	coperta	coperțile
Genitiv-Dativ	coperții	coperților
Vocativ	copertă	coperților

1. învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare.

Cuvinte derivate

• decopertă
• supracopertă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carpeto

Referințe

• DEX '98 via DEX online