învelitoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înveli + sufixul -toare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve.li'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învelitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învelitoare învelitori
Articulat învelitoarea învelitorile
Dativ-Genitiv învelitorii învelitorilor
Vocativ învelitoare învelitorilor
  1. ceea ce servește la învelit; înveliș.
  2. (pop.) plapumă, cuvertură.
  3. copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte.
  4. țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire.
  5. (pop.) față de masă.


Traduceri

Referințe