înveliș

română

Etimologie

Din a înveli + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ve'liʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului înveliș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înveliș	învelișuri
Articulat	învelișul	învelișurile
Genitiv-Dativ	învelișului	învelișurilor
Vocativ	învelișule	învelișurilor

1. obiect care servește la învelit; învelitoare.
2. scoarță, copertă, de carte.
3. învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case.
4. stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online