copilandru

română

Etimologie

Din copil + sufixul -andru.

Pronunție

• AFI: /ko.pi'lan.dru/

Substantiv

Declinarea substantivului copilandru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copilandru	copilandri
Articulat	copilandrul	copilandrii
Genitiv-Dativ	copilandrului	copilandrilor
Vocativ	copilandrule	copilandrilor

1. băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență.

Cuvinte derivate

• copilandră

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online