corbeau
Aspect
![]() |
(français)
Etimologie
Din franceza veche corbel, din formele corb și corp. Provine din latina populară vorbită pe teritoriul galic *corbus < latină corvus.
Pronunție
- AFI: /kɔʁ.bo/
Substantiv
corbeau m., corbeaux pl.
- corb; (p. ext.) cioară
- (fig.) scriitorul a unei scrisori anonime pentru a expune pe cineva
- (arhit.) cuzinet