anonim

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză anonyme < latină anonymus.

Pronunție

  • AFI: /a.no'nim/


Substantiv


Declinarea substantivului
anonim/anonimă
m.f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anonim/anonimă anonimi/anonime
Articulat anonimul/anonima anonimii/anonimele
Genitiv-Dativ anonimului/anonimei anonimilor/anonimelor
Vocativ anonimule/anonimo anonimilor/anonimelor
  1. (persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele.
    Autor anonim.
  2. (la feminin) scrisoare nesemnată.
    Lucrare anonimă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
anonim
Singular Plural
Masculin anonim anonimi
Feminin anonimă anonime
Neutru anonim anonime
  1. (despre un text, o operă) al cărui autor nu este cunoscut.
  2. (fig.) care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din franceză anonyme.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

anonim

  1. anonim

Sinonime