coronament

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză couronnement (dupa coroană).

Pronunție

  • AFI: /ko.ro.na'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
coronament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coronament coronamente
Articulat coronamentul coronamentele
Genitiv-Dativ coronamentului coronamentelor
Vocativ coronamentule coronamentelor
  1. ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc.
  2. partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită.
  3. coroană.


Traduceri

Referințe