coronament
română
Etimologie
Din franceză couronnement (dupa coroană).
Pronunție
- AFI: /ko.ro.na'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului coronament | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coronament | coronamente |
| Articulat | coronamentul | coronamentele |
| Genitiv-Dativ | coronamentului | coronamentelor |
| Vocativ | coronamentule | coronamentelor |
- ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc.
- partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită.
- coroană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online