dig

română

Etimologie

Din franceză digue < neerlandeză mijlocie dijc.

Pronunție

• AFI: /dig/

Substantiv

Declinarea substantivului dig
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dig	diguri
Articulat	digul	digurile
Genitiv-Dativ	digului	digurilor
Vocativ	digule	digurilor

1. construcție de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe țărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundație, pentru a izola anumite porțiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apă, a reduce forța valurilor etc.

Cuvinte derivate

• îndigui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online