dig
română
Etimologie
Din franceză digue < neerlandeză mijlocie dijc.
Pronunție
- AFI: /dig/
Substantiv
| Declinarea substantivului dig | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dig | diguri |
| Articulat | digul | digurile |
| Genitiv-Dativ | digului | digurilor |
| Vocativ | digule | digurilor |
- construcție de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe țărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundație, pentru a izola anumite porțiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apă, a reduce forța valurilor etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online