coucou

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din latină cuculus < formație onomatopeică.

Pronunție


Substantiv

coucou m., coucous pl.

  1. cuc
    J'ai entendu chanter le coucou.
  2. cântecul acestei păsări
  3. ceas cu cuc
  4. (fam.) salutare amicală și familiară
  5. (fam.) un lucru șubred
  6. (bot.) ciuboțica-cucului, limba-cucului
    Une botte de coucous.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Interjecție

coucou!

  1. cucu!
  2. (fam.) alo!
    Coucou ! Ça va ?

Cuvinte derivate

Referințe