cozeur

română

Etimologie

Din franceză causeur.

Pronunție

• AFI: /koˈzør

Substantiv

Declinarea substantivului cozeur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cozeur	cozeuri
Articulat	cozeurul	cozeurii
Genitiv-Dativ	cozeurului	cozeurilor
Vocativ	cozeurule	cozeurilor

1. persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceruzo
• cezuro

Referințe

• DEX '98 via DEX online