crainică
română
Etimologie
Din crainic.
Pronunție
- AFI: /ˈkraj.ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului crainică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crainică | crainice |
| Articulat | crainica | crainicele |
| Genitiv-Dativ | crainicei | crainicelor |
| Vocativ | crainico | crainicelor |
- persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online