credita

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză créditer.

Pronunție

  • AFI: /kre.di'ta/


Verb


Conjugarea verbului
credita
Infinitiv a credita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
creditez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să crediteze
Participiu creditat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acorda sau a deschide cuiva un credit; a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit.
  2. (v.tranz.) a face o înregistrare în creditul unui cont.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe