cruponare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din crupon.

Pronunție

  • AFI: /kru.po'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cruponare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cruponare cruponări
Articulat cruponarea cruponările
Genitiv-Dativ cruponării cruponărilor
Vocativ cruponare cruponărilor
  1. operație de despărțire a cruponului de restul pieii.


Traduceri

Referințe