despărțire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a despărți.

Pronunție

  • AFI: /des.pər'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
despărțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ despărțire despărțiri
Articulat despărțirea despărțirile
Genitiv-Dativ despărțirii despărțirilor
Vocativ despărțire despărțirilor
  1. faptul de a (se) despărți.
  2. separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărțit; despărțit.
  3. divorț.
  4. diviziune, împărțire, segmentare.
  5. (concr.) despărțitură.
  6. (înv.) circumscripție (polițienească sau administrativă); (p.ext.) localul unde erau instalate birourile unei circumscripții.


Traduceri

Referințe