crupon
Etimologie
Din franceză croupon.
Pronunție
- AFI: /kru'pon/
Substantiv
| Declinarea substantivului crupon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crupon | crupoane |
| Articulat | cruponul | crupoanele |
| Genitiv-Dativ | cruponului | crupoanelor |
| Vocativ | cruponule | crupoanelor |
- partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât.
- placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online