cuceritoare
Etimologie
Din cuceritor.
Pronunție
- AFI: /ku.ʧe.ri'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuceritoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuceritoare | cuceritoare |
| Articulat | cuceritoarea | cuceritoarele |
| Genitiv-Dativ | cuceritoarei | cuceritoarelor |
| Vocativ | cuceritoareo | cuceritoarelor |
- persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri.
- bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online