pietate
română
Etimologie
Din franceză piété < latină pietas, pietatis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului pietate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pietate | invariabil |
| Articulat | pietatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | pietății | invariabil |
| Vocativ | pietate | invariabil |
- evlavie, smerenie, cucernicie.
- sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duioșie) față de cineva sau de ceva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online