cuget
română
Etimologie
Din a cugeta (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /'ku.ʤet/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuget | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuget | cugete |
| Articulat | cugetul | cugetele |
| Genitiv-Dativ | cugetului | cugetelor |
| Vocativ | cugetule | cugetelor |
- capacitate de a gândi; gândire.
- gând, idee, părere.
- imaginație, fantezie.
- minte, intelect.
- (înv.) intenție, plan, proiect.
- conștiință.
Expresii
- A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online