culă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
culă

română

Etimologie

Din turcă kula. Confer bulgară, sârbocroată kula.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
culă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culă cule
Articulat cula culele
Dativ-Genitiv culei culelor
Vocativ culă culelor
  1. clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare).
  2. (înv.) turn circular; cupolă, boltă.
  3. turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; (p.ext.) vistierie, tezaur.
  4. (înv.) beci boltit; subterană.
  5. (înv.) conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii.


Traduceri

Anagrame

Referințe