tezaur

română

Etimologie

Din latină thesaurus.

Pronunție

• AFI: /te'za.ur/

Substantiv

Declinarea substantivului tezaur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tezaur	tezaure
Articulat	tezaurul	tezaurele
Genitiv-Dativ	tezaurului	tezaurelor
Vocativ	tezaurule	tezaurelor

1. cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; (p.ext.) avere, bogăție.
2. loc unde se păstrează obiectele de preț.
3. bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară.
4. totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise.
5. totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat.
6. locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie.
7. (fig.) ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor.
8. patrimoniu spiritual al unei societăți, al unei epoci.

Cuvinte derivate

• tezaurar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online