culată

română

Etimologie

Din italiană culatta.

Pronunție

• AFI: /ku'la.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului culată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culată	culate
Articulat	culata	culatele
Genitiv-Dativ	culatei	culatelor
Vocativ	culată	culatelor

1. partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acațul
• atacul
• actual

Referințe

• DEX '98 via DEX online