culcare

română

Din a culca.

Declinarea substantivului culcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culcare	culcări
Articulat	culcarea	culcările
Genitiv-Dativ	culcării	culcărilor
Vocativ	culcare	culcărilor

acțiunea de a (se) culca; culcat.
așezare în poziție orizontală.
momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce.
(adesea art., cu valoare de interjecție) întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat.