culic

română

Etimologie necunoscută. Poate din rusă кулик (kulik) < proto-slavă *kulikъ. Confer poloneză kulik.

Declinarea substantivului culic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culic	culici
Articulat	culicul	culicii
Genitiv-Dativ	culicului	culicilor
Vocativ	culicule	culicilor

(la pl.) gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen.