ciclu

română

Etimologie

Din franceză cycle < latină cyclus.

Pronunție

• AFI: /'ʧi.klu/

Substantiv

Declinarea substantivului ciclu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciclu	cicluri
Articulat	ciclul	ciclurile
Genitiv-Dativ	ciclului	ciclurilor
Vocativ	ciclule	ciclurilor

1. succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces (repetabil) : totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele.
2. (și în sintagma ciclu menstrual) menstruație.
3. durata unui ciclu.
4. diagramă care reprezintă un ciclu.
5. grup de producții (literare, muzicale) care au o temă comună.
6. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe.
7. valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date.

Cuvinte derivate

• ciclare

Cuvinte compuse

• ciclu anual
• ciclu solar
• ciclu de conferințe, ciclu de lecții
• ciclu menstrual
• cicli pe secundă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• culic
• culci

Referințe

• DEX '98 via DEX online