culmina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză culminer < latină culminare.

Pronunție

  • AFI: /kul.mi'na/


Verb


Conjugarea verbului
culmina
Infinitiv a culmina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
culminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să culmineze
Participiu culminat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre aștri) a atinge punctul de culminație.
  2. (v.intranz.) (fig.) a atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe