cămin

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cămin

română

Etimologie

Din neogreacă ϰάμινος (káminos), ϰαμίνη (kamíni), poate prin intermediul slavă (veche) kamina.

Cuvântul grec a trecut în latină caminus, de unde provensală camin, franceză cheminée (> spaniolă chimenea), italiană cammino. Cuvântul român poate proveni la fel de bine din slavă, ca și din latină sau din greacă.

Pronunție

  • AFI: /kə'min/


Substantiv


Declinarea substantivului
cămin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cămin căminuri
Articulat căminul căminurile
Dativ-Genitiv căminului căminurilor
Vocativ căminule căminurilor
  1. sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă.
  2. cuptor, vatră.
  3. coș pe unde iese fumul; horn.
  4. (fig.) casă părintească; (p.ext.) familie.
  5. denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural.
  6. încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe