cumătră
română
Etimologie
Din cumătru sau din latină commater.
Pronunție
- AFI: /ku'mə.trə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cumătră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cumătră | cumetre |
| Articulat | cumătra | cumetrele |
| Genitiv-Dativ | cumetrei | cumetrelor |
| Vocativ | cumătră | cumetrelor |
- nașa în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude.
- termen de adresare la țară între femei de aceeași vârstă (sau mai în vârstă).
- (în basme, în fabule) termen de adresare în lumea animalelor.
- (p.ext.) (fam.) femeie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online