cur

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină cūlus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cur cururi
Articulat curul cururile
Genitiv-Dativ curului cururilor
Vocativ ' '
  1. (pop.) partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe