curatelă

română

Etimologie

Din franceză curatelle < latină curatela.

Pronunție

• AFI: /ku.ra'te.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului curatelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curatelă	curatele
Articulat	curatela	curatelele
Genitiv-Dativ	curatelei	curatelelor
Vocativ	curatelă	curatelelor

1. instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acaretul
• caratule
• catarule
• cuartale
• arcatule
• cartelau

Referințe

• DEX '98 via DEX online