curbiliniu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din curb (ă) + linie (după franceză curviligne).

Pronunție

  • AFI: /kur.biˈli.nju/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
curbiliniu
Singular Plural
Masculin curbiliniu curbilinii
Feminin curbilinie curbilinii
Neutru curbiliniu curbilinii
  1. care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe.


Traduceri

Anagrame

Referințe