birnic

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din bir + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /'bir.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
birnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ birnic birnici
Articulat birnicul birnicii
Genitiv-Dativ birnicului birnicilor
Vocativ birnicule birnicilor
  1. (înv.) persoană care era supusă la bir; (p.gener.) contribuabil.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe