curmătură

română

Etimologie

Din a curma + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /kur.mə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului curmătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curmătură	curmături
Articulat	curmătura	curmăturile
Genitiv-Dativ	curmăturii	curmăturilor
Vocativ	curmătură	curmăturilor

1. depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online