curuț

română

Variante

• curut

Etimologie

Din maghiară kuruc.

Pronunție

• AFI: /kuˈruʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului curuț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curuț	curuți
Articulat	curuțul	curuții
Genitiv-Dativ	curuțului	curuților
Vocativ	curuțule	curuților

1. nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514.
2. nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online