cuvântătoare

română

Etimologie

Din cuvântător.

Pronunție

• AFI: /ku.vɨn.tə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cuvântătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuvântătoare	cuvântătoare
Articulat	cuvântătoarea	cuvântătoarele
Genitiv-Dativ	cuvântătoarei	cuvântătoarelor
Vocativ	cuvântătoareo	cuvântătoarelor

1. orator, vorbitor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuvântăreațo

Referințe

• DEX '98 via DEX online