orator

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină orator.

Pronunție

  • AFI: /o.ra'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
orator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orator oratori
Articulat oratorul oratorii
Dativ-Genitiv oratorului oratorilor
Vocativ ' '
  1. persoană care ține un discurs în public (făcând uz de un stil elevat).
  2. persoană care are darul de a vorbi frumos și liber în public; vorbitor.


Traduceri