dărâmare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a dărâma.

Pronunție

  • AFI: /də.rɨ'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dărâmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dărâmare dărâmări
Articulat dărâmarea dărâmările
Genitiv-Dativ dărâmării dărâmărilor
Vocativ dărâmare dărâmărilor
  1. acțiunea de a (se) dărâma și rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare.


Traduceri

Anagrame

Referințe