Sari la conținut

dăscălime

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din dascăl + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /dəs.kə'li.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
dăscălime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăscălime invariabil
Articulat dăscălimea invariabil
Genitiv-Dativ dăscălimii invariabil
Vocativ dăscălime invariabil
  1. (pop.) mulțime de dascăli, totalitatea dascălilor.
  2. (înv.) elevi care urmau o școală de preoți.


Traduceri

Referințe