dafini

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Derivat regresiv din dafin.

Pronunție

  • AFI: /ˈda.finʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
-
m.pl. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ - dafini
Articulat - dafinii
Genitiv-Dativ - dafinilor
Vocativ ' '
  1. (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii.

Sinonime


Traduceri


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru dafin.

Referințe