deambulatoriu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déambulatoire.

Pronunție

  • AFI: /de.am.bu.laˈto.rju/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
deambulatoriu
Singular Plural
Masculin deambulatoriu deambulatorii
Feminin deambulatorie deambulatorii
Neutru deambulatoriu deambulatorii
  1. de plimbare, care este în legătură cu plimbarea.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
deambulatoriu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deambulatoriu deambulatorii
Articulat deambulatoriul deambulatoriile
Genitiv-Dativ deambulatoriului deambulatoriilor
Vocativ deambulatoriule deambulatoriilor
  1. loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice.


Traduceri

Referințe