declinatoriu

română

Etimologie

Din franceză déclinatoire.

Pronunție

• AFI: /de.kli.naˈto.rju/

Adjectiv

Declinarea adjectivului declinatoriu
	Singular	Plural
Masculin	declinatoriu	declinatorii
Feminin	declinatorie	declinatorii
Neutru	declinatoriu	declinatorii

1. care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție.

Cuvinte compuse

• declinatoriu de competență

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dicționarule
• edulcoranții

Referințe

• DEX '98 via DEX online