dicționar
Aspect
Etimologie
Din franceză dictionnaire < latină dictionarium.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului dicționar | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dicționar | dicționare |
Articulat | dicționarul | dicționarele |
Genitiv-Dativ | dicționarului | dicționarelor |
Vocativ | dicționarule | dicționarelor |
- operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină.
- Dicționar de termeni tehnici.
- listă alfabetică de termeni, cu explicațiile necesare, aparținând unei anumite științe, arte etc.
- (inform.) listă a unui fișier conținând în ordine indicații despre componentele acestuia.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
lucrare lexicografică
Referințe
- ↑ Tătaru, A., Dicționar de pronunțare a limbii române, Ed. Clusium, 1999, p. 231