decoleta
Etimologie
Din franceză décolleter.
Pronunție
- AFI: /de.ko.le'ta/
Verb
| Conjugarea verbului decoleta | |
| Infinitiv | a decoleta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decoletez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decoleteze |
| Participiu | decoletat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta.
- (v.tranz.) a executa operația de decoletare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online