strung

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) strungŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
strung
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strung strunguri
Articulat strungul strungurile
Genitiv-Dativ strungului strungurilor
Vocativ strungule strungurilor
  1. mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. prin așchiere a unei piese.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe