decreta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză décréter.

Pronunție

  • AFI: /de.kre'ta/


Verb


Conjugarea verbului
decreta
Infinitiv a decreta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decretez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decreteze
Participiu decretat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da un decret, a hotărî, a ordona prin decret.
  2. (v.tranz.) (fig.) a declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe