decreta
română
Etimologie
Din franceză décréter.
Pronunție
- AFI: /de.kre'ta/
Verb
| Conjugarea verbului decreta | |
| Infinitiv | a decreta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decretez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decreteze |
| Participiu | decretat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da un decret, a hotărî, a ordona prin decret.
- (v.tranz.) (fig.) a declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online