emite
Aspect
Etimologie
Din latină emittere. Confer franceză émettre.
Pronunție
- AFI: /e'mi.te/
Verb
Conjugarea verbului emite | |
Infinitiv | a emite |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
emit |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să emită |
Participiu | emis |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc.
- (v.tranz.) a transmite, a anunța.
- (v.tranz.) a elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc.
- (v.tranz.) a pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.
- (v.tranz.) a produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online