deleatur
română
Etimologie
Din latină deleatur.
Pronunție
- AFI: /de.leˈa.tur/
Substantiv
| Declinarea substantivului deleatur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deleatur | invariabil |
| Articulat | deleaturul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | deleaturului | invariabil |
| Vocativ | deleaturule | invariabil |
- nume dat semnului de corectură tipografică prin care se indică suprimarea unei litere, a unui grup de litere etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online