deplanare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des- + plan.

Pronunție

  • AFI: /de.pla'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deplanare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deplanare deplanări
Articulat deplanarea deplanările
Dativ-Genitiv deplanării deplanărilor
Vocativ deplanare deplanărilor
  1. curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare.


Traduceri

Referințe